Ce înseamnă cu adevărat „4:1” pe etichetă
La extractele vegetale din suplimentele alimentare apare frecvent o notație de tipul 4:1, 10:1 sau 20:1. Pare o măsură a puterii preparatului — în realitate vorbește despre cu totul altceva.
De unde vine acest număr
Raportul de extracție, notat DER, descrie proporția dintre materia primă și extractul obținut. Notația 4:1 înseamnă că din patru părți de plantă uscată a rezultat o parte de extract.
Este, așadar, o informație despre proces, nu despre conținut.
Conversia în cantități concrete
Dacă eticheta indică 200 mg de extract din frunze de dafin în raport 4:1, aceasta corespunde la aproximativ 800 mg de frunză uscată. La 120 mg de extract de fenicul vorbim de circa 480 mg materie primă, iar la 60 mg extract de mușețel de aproximativ 240 mg.
Ce trece sub tăcere raportul de extracție
Nu spune cu ce solvent s-a realizat extracția. Extractul apos, cel hidroalcoolic și cel uleios din aceeași plantă conțin grupe diferite de compuși, fiindcă substanțe diferite se dizolvă în medii diferite.
De ce pot diferi două extracte 4:1
Materia primă vegetală nu este omogenă: conținutul variază după soi, sol, însorire, recoltare și uscare. Raportul singur nu permite compararea.
Standardizarea — informația care face comparația posibilă
Standardizarea înseamnă indicarea conținutului procentual al unui compus concret în extract. O notație de tipul „90 % inulină” sau „20 % oleuropeină” arată cât din substanța de referință se află efectiv în materia primă.
Un raport mai mare înseamnă un preparat mai bun
Nu în mod automat. Un extract 20:1 este mai concentrat decât unul 4:1, însă concentrarea în sine nu este o calitate — decisiv este ce anume a fost concentrat.
Trei variante întâlnite pe piață
Cea mai săracă este simpla denumire a plantei, fără cantitate; atunci cumpărătorul nu știe nimic. Mai frecventă este indicarea masei și a raportului de extracție, de pildă „extract 4:1 — 200 mg”. Cea mai informativă este masa plus standardizarea.
Ce cere legea pe ambalaj
Reglementările privind suplimentele alimentare impun indicarea denumirii ingredientului și a cantității sale în doza zilnică recomandată. Modul de exprimare a acestei cantități la extractele vegetale nu este însă strict prevăzut, de aceea producătorii folosesc convenții diferite.
La ce să priviți când comparați
Întâi — dacă sunt indicate cantitățile. Apoi — dacă la extracte există standardizare și, în caz afirmativ, pentru ce compus și în ce procent. În al treilea rând — dacă este menționată partea de plantă. În al patrulea rând — dacă acea cantitate se referă la o capsulă sau la întreaga doză zilnică; aceasta este cea mai frecventă sursă de neînțelegeri.
Ce nu decide acest număr
Raportul de extracție nu este o informație despre eficacitate sau despre siguranță. Nu înlocuiește nici o mențiune de sănătate — iar pentru majoritatea plantelor folosite în suplimente o asemenea mențiune pur și simplu nu există, fiindcă cererile lor așteaptă în continuare evaluarea științifică.
Citirea etichetei cu înțelegere deosebește însă preparatul descris onest de cel ascuns în generalități.
De unde știm
- Farmacopeea Europeană, monografia generală Extracta (Extracte) — definițiile extractelor, ale raportului materie primă–extract și ale extractelor standardizate, cuantificate și de alt tip.
- Agenția Europeană pentru Medicamente, Comitetul pentru medicamente din plante (HMPC) — ghid privind calitatea medicamentelor din plante și declararea substanțelor și preparatelor vegetale.
- Agenția Europeană pentru Medicamente — notă explicativă privind indicarea raportului materie primă–extract și a solventului de extracție.
- Directiva 2002/46/CE referitoare la apropierea legislațiilor privind suplimentele alimentare — art. 6 (etichetare) și art. 8 (declararea cantității).
- Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare.
- Regulamentul (CE) nr. 1924/2006 privind mențiunile nutriționale și de sănătate, în special art. 28 alin. (6).
- Regulamentul (UE) nr. 432/2012 — lista mențiunilor de sănătate permise.
- Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA) — compendiul substanțelor vegetale și ghidul de evaluare a siguranței produselor botanice.
- EFSA — ghid privind datele științifice necesare pentru fundamentarea mențiunilor de sănătate.
- Ministerul Sănătății — notificarea suplimentelor alimentare înainte de punerea pe piață.
- Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor — controlul oficial al alimentelor.
- Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor — practici comerciale corecte.
- Ordinul ministrului sănătății privind suplimentele alimentare — cerințe de compoziție și etichetare în România.
- Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale — delimitarea dintre supliment alimentar și medicament.
- Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-386/23 — statutul substanțelor vegetale în regimul tranzitoriu al Regulamentului 1924/2006.
- Farmacopeea Română — monografii ale materiilor prime vegetale și cerințe pentru extracte.
Suplimentul alimentar nu este medicament și nu înlocuiește o dietă variată, un stil de viață sănătos sau consultul medical. Simptomele care vă îngrijorează necesită investigații — o parazitoză se stabilește prin analize, nu prin descrierea simptomelor.
Pe această pagină nu invocăm nicio mențiune de sănătate, fiindcă niciun ingredient nu deține una. Ingredientele botanice sunt aici frunzele de dafin, topinamburul, feniculul și mușețelul; propolisul este un produs apicol. O parte dintre mențiunile privind ingredientele botanice rămâne supusă evaluării și dispozițiilor tranzitorii ale art. 28 alin. 6 din Regulamentul (CE) nr. 1924/2006.
Compoziția o redăm după eticheta fizică a ambalajului (situația la 24.09.2026). Determinantă este eticheta produsului pe care îl primiți. Mențiunea „fabricat pentru” desemnează entitatea care a comandat producția, nu producătorul.
Prețuri verificate la 24.09.2026, pot suferi modificări. Operatorul acestei pagini nu este vânzător și nici producător; pentru transmiterea solicitării de contact poate primi o remunerație de la vânzător, ceea ce nu influențează prețul pentru cumpărător.
O precizare. În registrul Uniunii există o mențiune privind inulina din cicoare, însă aceasta se referă la o altă materie primă și la o doză de aproximativ 12 g pe zi. Neoflorax conține inulină din topinambur, în cantitate de 126 mg pe doza zilnică, astfel încât mențiunea respectivă nu i se poate aplica. Pentru această formă, această sursă și această cantitate nu există o mențiune autorizată care să poată fi raportată la produs.